Bucureştiul anilor 40 – cu strălucirea şi mizeria lui, zgomotos, suferind în tăcere, aflat în situaţia-limită a unei ocupaţii străine. E un oraş care dansează deasupra unui vulcan. Bordelul „Maria Theresa”, Gara de Nord dau decorul acestei lumi crepusculare. Aici evoluează prostituate, artişti de varieteu, gangsteri, agenţi de bursă neagră, ofiţeri ruşi albi şi roşii. Periferia şi pegra…
Moartea unui dansator de tango are toate ingredientele unui bestseller: acţiune trepidantă, conflict, dramă, atmosferă, personaje captivante. Le ţii minte mult timp după ce ai închis cartea. Pe Gogu Vrabete te aştepţi să-l zăreşti într-o seară, pe un trotuar, în mulţime, cu una dintre cravatele lui elegante, în pantofii „cu scârţ şi placheuri”. Fredonează un şlagăr lansat de Carlos Gardel şi se uită lung după o femeie frumoasă.
Într-un roman provocator, Stelian Tănase dă suflu acestui personaj extraordinar – Gogu Vrabete zis Tango. E un dansator pe care pasiunea pentru o femeie îl transfigurează. E un joc de oglinzi, şi unul al contrariilor. O existenţă când sordidă, când înălţătoare. E un roman în care „Istoria” cu I mare e doar rama tabloului, pentru un parcurs pe muchie de cuţit. Chiar asta este definiţia unui tango. O muchie de cuţit pe care păşeşti.
Leave a Reply