„Wittgenstein nu a privit problemele filozofice cu care s-a confruntat în maniera cercetătorului care caută în mod detaşat soluţii. El era măcinat de problemele respective. Trăia un puternic disconfort atunci când se gândea la chestiuni filozofice, dar continua să o facă, fiindcă i se părea important. Era important, pentru el, să ajungăla gânduri limpezi, dar aceasta doar întrucât credea că un om care se eliberează din încurcăturile exasperante ale limbii (şi implicit ale gândirii) poate să trăiască o viaţă mai bună.“ (Gheorghe Ştefanov)
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply