Cei care doresc să se iniţieze în management şi încep un studiu sistematizat al acestuia sunt oarecum surprinşi atunci când constată că managementul nu este un domeniu de cunoaştere total necunoscut, ci preia multe informaţii din viaţa socială cotidiană. Constatarea este şi mai evidentă pentru cei care conduc oameni, având deja o anumită experienţă şi care nu au studiat, până în prezent, ştiinţa managementului.
Să fie o iluzie acest fapt? Prima barieră subiectivă în demersul nostru de a cunoaşte tainele managementului? Nicidecum – este o constatare cât se poate de adevărată. În dorinţa noastră de a cunoaşte lucruri noi, domenii necunoscute, avem impresia că anumite cunoştinţe specifice domeniului studiat sunt cunoscute şi înţelese
de noi la nivel cotidian.
În psihosociologie, spre exemplu, foarte multe informaţii explicate sunt trăite de noi, avem deja o părere despre ele, le stăpânim din punct de vedere al înţelegerii lor la nivelul simţului comun. Temperamentul şi comportamentul oamenilor, .caracterul, afectivitatea, relaţiile interpersonale etc. sunt termeni pe care îi utilizăm, uneori, în mod cotidian.
Se spune că în fiecare om se ascunde un „mic psiholog” pentru că mereu încearcă să-I cunoască pe celălalt, să-i anticipeze mişcările, conduita, iar pe de altă parte, fiecare om încearcă să se cunoască pe sine, să-şi cunoască limiteI:, propriile reacţii. Lucrurile se petrec oarecum asemănător şi în cadrul managementului. Activităţi ca: planificarea, coordonarea, organizarea, luarea deciziei, rezolvarea conflictelor, impactul schimbării, cultura organizaţională, proiectarea carierei etc. teme centrale în cadrul acestei dis cipline, sunt cunoscute de către mulţi oameni la nivel empiric. Fiecare dintre noi avem o măsură individuală a planificării, organizării, luării deciziei, respectiv anumite abilităţi şi deprinderi care ne dau posibilitatea să obţinem o anumită eficienţă.
Când mergem în concediu de odihnă sau avem un proiect în familie, ne facem un plan, ne organizăm, luăm decizii pentru ca lucrurile să se desfăşoare aşa cum dorim noi, să nu ne scape de sub control. Urmărim, cu alte cuvinte, o anumită eficienţă. Principiul eficienţei şi eficacităţii coordonează activitatea umană. Individul nu dernarează acti vităţi dacă nu este convins că va câştiga mai mult decât va pierde. Acelaşi principiu
coordonează şi activitatea managerială. La nivel de principiu nu există mari diferenţe între aceste cunoştinţe.
Leave a Reply