Ștefan Bolea – În apele grele ale Rechinului

În cele aproximativ 280 de pagini ale cărţii În apele grele ale Rechinului se pot citi:
– fenomenologie aplicată,
– existenţialism aplicat,
– nihilism aplicat
– literatură aplicată (deşi volumul e unul foarte analitic, el debutează în mod total neconvenţional/atipic cu proză şi se şi încheie tot aşa – intenţia autorului fiind aceea de a transforma subiectul cărţii într-un personaj în toată puterea cuvântului…de a scoate actorul din televizor în spaţiul camerei în care se află televizorul respectiv)

Cadrul în care s-au făcut analizele este acela al culturii populare contemporane: analogii între versurile poetului şi versuri ale unor mai mult şi mai puţin cunoscute trupe gothic, death şi black metal, filme porno, drame şi documentarii TV gen Slavoj Žižek sau Richard Dawkins…dar şi al high-culture-ului (Husserl, Nietzsche, Heidegger, Cioran, Cocteau, Bakunin) – ideea fiind aceea de a încerca să găsim, prin intermediul versurilor analizate veriga lipsă între high şi pop culture.