Spaţiul literar a fost mereu văzut ca loc al unei intimităţi împărtăşite. O intimitate personală în care coexistă nu doar spaţiile interioare ale scriitorului şi cititorului, ci şi două tradiţii care uneori se suprapun – cea a scrisului şi cea a cititului. Punerea în ecuaţie a acestor două „corpuri literare ” spune ceva despre celelalte două dimensiuni ale intimităţii: încrederea (în literatură) şi libertatea proprie.
Leave a Reply