şi Oama primesc un premiu. Bineânţeles, premiul este unul neobişnuit, pentru că dacă n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit. Mulţi dintre noi şi-ar dori să câştige un premiu. Dar câţi ar vrea să fie în pielea celor două personaje care nu-şi doresc deloc premiul? Iar când legea le interzice să-l refuze, oamenii pot ajunge în situaţii limită. Romanul lui Silvian Floarea constituie un spectacol. Un spectacol al vieţii noastre de zi cu zi, prezentat de nişte personaje cât se poate de obişnuite şi în acelaşi timp teribil de ieşite din comun. Aceasta din urmă calitate le este conferită de gânduri şi trăiri care la prima vedere, dincolo de poveste, o să-i pară cititorului cât se poate de familiare. Dar asta numai la prima vedere. În fond, să primeşti un premiu e un lucru bun, la prima vedere. Şi atunci de ce fuge toată lumea de el?
Romanul lui Silvian Floarea constituie un spectacol. Un spectacol al vieţii noastre de zi cu zi, prezentat de nişte personaje cât se poate de obişnuite şi în acelaşi timp teribil de ieşite din comun.
Leave a Reply