Şi de n-o fi cu Banat, grupul Hertei Müller era unul marxist european

După ce Nikolaus Berwanger,  editorul noii publicaţii apărute la Timişoara, „Neue Banater Zeitung„, a început să le prezinte opera, Bucureştiul germanistic, reprezentat de Paul Schuster, i-a promovat. Influenţa lor creştea în rândul tinerilor de etnie germană şi nu numai. Securitatea a inflitrat cenaclul în care activau, Adam Müller-Guttenbrunn. La Editura Kriterion din Bucureşti a şi apărut volumul colectiv: Vânt potrivit până la tare (foto). Tot acolo avea să apără şi Niederungen (Plaiuri moi), în 1982, a lui Herta Müller, dar retrasă imediat de pe piaţă. După nici doi ani de activitate, cenaclul a fost închis de organele statului de atunci. Fiecare a acţionat ulterior individual, majoritatea plecând în Germania în jurul anilor ’85. Europa liberă şi presa occidentală le-au sporit notorietatea. S-a tot discutat despre grup până după revoluţia română. Interesul s-a reactivat după ce Herta Müller a câştigat Premiul Nobel pentru Literatură.

Dintre membri grupului, doar Gerhardt Csejka, Gerhard Ortinau, William Totok, Michael Astner, William Totok au fost la Bucureşti.

A avut loc şi o evocare a lui Rolf Bossert, poetul care după ce a ajuns în Germania federală s-a sinucis.

Scris de Ilă Citilă

L-au impresionat din şcoala generală Marin Preda şi Mircea Eliade. Avea poemele lui Ginsberg în copii la indigo. Este vicepreşedinte al Asociaţiei Profesioniştilor de Relaţii Publice şi membru al American Association of Political Consultants. Coordonează blogul de cărţi BOOKISEALA.

Pages: 1 2

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *