După ce Nikolaus Berwanger, editorul noii publicaţii apărute la Timişoara, „Neue Banater Zeitung„, a început să le prezinte opera, Bucureştiul germanistic, reprezentat de Paul Schuster, i-a promovat. Influenţa lor creştea în rândul tinerilor de etnie germană şi nu numai. Securitatea a inflitrat cenaclul în care activau, Adam Müller-Guttenbrunn. La Editura Kriterion din Bucureşti a şi apărut volumul colectiv: Vânt potrivit până la tare (foto). Tot acolo avea să apără şi Niederungen (Plaiuri moi), în 1982, a lui Herta Müller, dar retrasă imediat de pe piaţă. După nici doi ani de activitate, cenaclul a fost închis de organele statului de atunci. Fiecare a acţionat ulterior individual, majoritatea plecând în Germania în jurul anilor ’85. Europa liberă şi presa occidentală le-au sporit notorietatea. S-a tot discutat despre grup până după revoluţia română. Interesul s-a reactivat după ce Herta Müller a câştigat Premiul Nobel pentru Literatură.
Dintre membri grupului, doar Gerhardt Csejka, Gerhard Ortinau, William Totok, Michael Astner, William Totok au fost la Bucureşti.
A avut loc şi o evocare a lui Rolf Bossert, poetul care după ce a ajuns în Germania federală s-a sinucis.
Pages: 1 2
Leave a Reply