M-am luptat lupta cea bună
Sergiu Grossu, recăpătându-şi cetăţenia română, pierdută din cauza refugiului în Franţa, îşi dă toată silinţa să fie prezent în viaţa patriei, nevindecată pe deplin de pacostea comunismului, prin crearea Fundaţiei Foştilor Deţinuţi Politici Nicoleta-Valeria Grossu, cu scopul de a ajuta material victimele nevoiaşe ale călăilor comunişti, prin lansarea unei edituri de spiritualitate creştină, Duh şi Adevăr, prin înfiinţarea Centrului de Cultură Creştină Nicoleta-Valeria Grossu. Pe lângă aceste realizări, Sergiu Grossu a fondat în Franţa asociaţia Le Devoir du Souvenir (Datoria Amintirii), pentru a nu se uita ceea ce a însemnat comunismul pe plan mondial, iar la Chişinău, la îndemnul şi cu sprijinul său, istoricul literar Iurie Colesnic a pus bazele unui Centru Internaţional pentru Copii şi Tineret, care urmăreşte „beneficiul public, prin iluminare culturală, ameliorarea învăţământului şi educarea copiilor şi tineretului în spirit creştin şi patriotic”.
Sergiu Grossu (14 noiembrie 1920, Cubolta, Basarabia – 25 iulie 2009, Bucureşti). Licentiat în filosofie, filologie moderna si teologie al Universitatii din Bucuresti, Sergiu Grossu a activat clandestin in miscarea religioasa „Oastea Domnului”. A facut inchisoare politica intre 1959 si 1962, dupa care a fugit din tara, stabilindu-se in Franta, unde a incercat sa faca cunoscuta situatia credinciosilor din tarile comuniste, prin revista „Catacombes” si numeroase conferinte.
Leave a Reply