În spatele cortinei de bambus denunţă, cu ajutorul unor documente copleşitoare, fapte de o oroare greu de suportat, pe care dictatura impusă de Mao şi Castro le comite în China şi în Cuba.
Sergiu Grossu, autorul cărţii, răspunde în aceste pagini constituite în „piese de dosar” la o „problemă de multă vreme pusă de mulţi creştini preocupaţi de a cunoaşte situaţia politică şi religioasă a fraţilor lor aflaţi în suferinţă”, din moment ce „penuria de ştiri este absolut evidentă: porţile — aproape toate porţile— se dovedesc ermetic închise, iar zidurile tăcerii, de netrecut”.
În ce priveşte China, primul capitol: „Pierderile în vieţi omeneşti provocate de comunismul chinez” prezintă „două variante de evaluare” (extrase din dosarele O.N.U., ale Departamentului de Stat (SUA), ale Comisiei internaţionale a juriştilor etc): între 34 000 000 şi 63 784 000 de victime, printre care nenumăraţi tineri. Găsim apoi informaţii despre „anii începutului” şi „despre execuţiile în masă din .timpul primei perioade”. însă masacrul indescriptibil a aparţinut revoluţiei culturale a lui Mao. Această revoluţie permanentă a dus la dispariţia a milioane de oameni.
Al doilea capitol al cărţii „«Mătura» teroarei maoiste” conţine mărturia unui tânăr chinez scăpat teafăr din această lume torţionară. Aflăm prin intermediul lui derularea reală a „vieţii noi” impuse cu forţa chinezilor: imposibilitatea majorităţii tinerilor de a avea acces la studii superioare; malnutriţia poporului; salarii foarte joase; epurări şi lagăre de muncă în care zac milioane de nevinovaţi. Se poate spune, într-adevăr, că sistemul comunist tinde la depersonalizarea omului.
„Nici un loc pentru religie sub cerul Pekingului” este ultimul capitol consacrat Chinei. Documente şi declaraţii ne demonstrează că religia a murit, practic, în China. Bisericile închise, distruse, preoţii şi pastorii ucişi, întemniţaţi sau expulzaţi, iată măsurile de care nu au fost cruţaţi nici călugării, nici misionarii, nici credincioşii.
Leave a Reply