Alexandru Cristian – Sensul lecturii în lumea postmodernă

alex1 (1) (1)-001Am intrat într-o nouă eră, era informaţională. Fluxul masiv de informaţii domină lumea. Factorul K ( cunoaşterea ) este  în viziunea lui Alvin Toffler elementul central al lumii actuale. Fără cunoaştere nu poţi evolua, fără evoluţie eşti marginalizAt de  jocul  istoriei.

Lumea postmodernă este o lume  a păcii, conflictele distrugătoare şi hecatombele întâmplătoare sunt de domeniul arhivei. Arhetipul acestei noi lumi este tehnologia. Sábato spunea că lumea a intrat într-un delir tehnologic. Motorul acestui fenomen este computerul împreună cu  toate funcţiile sale, iar modul de exprimare al acestui delir este internetul. Minune a tehnologiei sau dezastru al omenirii? internetul este invenţia tehno-informaţională cea mai contestată  a istoriei. De-a lungul istoriei toate invenţiile au fost contestate, trenul era considerat un vehicul periculos şi aducător de moarte chiar dacă rula cu viteze foarte mici. La începutul secolului al-XIX-lea unii medici au declarat că omul nu poate respira la o viteză de 40 km/h, o viteză care multora în prezent li se pare una de melc. Internetul este un depozit informaţional unic în istoria lumii. Toate bibliotecile lumii de la Marea Bibliotecă a  Alexandriei la cea a Marilor Moguli din India şi  până în zilele noastre la Biblioteca Congresului sunt cuprinse în această uriaşă magazie virtuală. Rolul internetului este din ce în ce mai pregnant, lumea se raportează la acesta ca la un oracol. Oracolele lumii antice au fost înlocuite cu Oracolul Google. Veridicitatea presupusă a internetului esta dată de o singură caracteristică, uriaşa masă informaţională. Cantitatea covârşitoare topeşte calitatea şi distruge toate elementele veridice. Oamenii au ajuns să se trateze sau să se roage virtual.

Nu contest puterea internetului sau calitatea sa. Acesta ar trebui să fie folosit ca un dicţionar sau un compendiu, acesta trebuie să fie un auxiliar. Internetul nu trebuie să înlocuiască procesul continuu de acumulare de cunoştiinţe sau mai grav să devină procesul  fundamentării educaţiei socio-culturale. Baza trebuie luată din cărţi iar cu  ajutorul acestui compendiu virtual să ne clarificăm anumite lucruri. De ce susţin că internetul nu este veridic? Pentru că este creat de om iar acesta este imperfect din naştere. În natură singurele  lucruri veridice sunt natura însăşi, existenţa umană şi a lui Dumnezeu.

A citi este o datorie a omului faţă de mediul înconjurător. Primul efect pe care cititul îl are asupra unui om este dobândirea de cunoştiinţe, pe scurt cunoaştere. O cunoştiinţă se deosebeşte de informaţie prin faptul că aceasta a trecut prin mai multe filtre înainte de a fi cimentată pe o foaie. De exemplu o teoremă matematică a fost verificată, o lege a fizicii este testată, un roman trece prin multiplele filtre de conştiinţă ale autorului dar şi ale editorului său. O informaţie este ceva brut, nefiltrat şi de multe ori fără o bază solidă. Spre exemplu, cineva îmi spune că mâine va ploua, această informaţie se poate adeveri sau nu. În schimb o altă persoană îmi spune importanţa legii gravitaţiei, acest fenomen fizic ştiu că este prezent pe Terra de la apariţia acesteia şi mai ştiu că a fost demonstrat prin legi, teorii şi diverse axiome.

Lectura este fundamentală pentru desăvârşirea unui om. Nu spun acest lucru cu regretul că nimeni nu mai citeşte ci spun cu speranţa că cei care citesc vor citi în continuare. În noua lume lectura trebuie să aibă o misiune civilizatoare. Prin lectură omul intră în istorie, devine temporal. Primul om care a scris a consemnat un fapt sau un eveniment, primul om care a citit a luat cunoştiinţă de acest lucru. Amândoi au participat la naşterea unui eveniment istoric. Istoria este o parte a timpului, omul o parte a istoriei, lectura ajută la construirea istoriei şi la cunoaşterea ei. Putem vorbi despre o istorie dacă nu o cunoaştem? Bineînţeles că nu pentru că aceea istorie nu există pentru noi, dacă o descoperim ea există şi intrăm într-un şir al evenimentelor. Cunoaşterea istoriei este revelarea mediului în care trăim şi în care strămoşii noştrii au trăit. Ecoul istoriei se aude mereu în prezent, acesta nu aşteaptă decât să-l auzim.

Scriitorul peruan Mario Vargas Llosa în noul său eseu Civilizaţia spectacolului ( La civlizacíon del espectáculo ) prevede destrămarea culturii, amurgul intelectualilor. Eseul ne aminteşte de Amurgul Idolilor ( die Götzendämmerung ) al lui Nietzsche. Viziunea descurajatoare a marelui scriitor este din păcate reală. Sper ca această viziune să nu se adeverească niciodată şi că Umberto Eco avea dreptate când spunea că lumea va citi până la sfârşitul ei. Disoluţia, implozia şi moartea culturii a fost profeţită de mulţi gânditori mari, să nu uităm că din Evul Mediu încoace civilizaţia occidentală este în declin după unele păreri. Cred că profeţiile sumbre îşi îndeplinesc rolul până la un anumit moment. Nu cred că omul se va cufunda în oceanul tehnologic şi va uita orginea sa. Omul nu poate  pierde contactul cu natura sau cu biblioteca deoarece se va demagnetiza cultural, cultura este un magnet pentru om. Pierderea acestei caracteristici va duce la suspendarea omului în necunoscut iar după necunoscut urmează sfârşitul.

În viitor lectura va avea o misiunea civilizatoare prin excelenţă, mă repet aici pentru a sublinia că baza trebuie să fie întotdeauna mai solidă decât ceea ce este deasupra ei, astfel totul se năruie ca un frumos şi efemer castel de nisip. Noul secol şi noua lume va fi zguduită de oamenii care nu vor uita cărţile şi care vor crede în continuare în progresul livresc al omenirii, cartea a adus progresul tot aceasta îl poate stopa. Fără carte lumea va fi mai săracă şi mai vulnerabilă. Profeţia mea este că în viitor sensul lecturii în această lume postmodernă va fi unul bine conturat, puternic şi că va fi apanajul unei elite intelectuale. Cartea nu va mai fi de masă, va fi de birou, accesul la aceasta îl vor avea toţi dar o vor deschide numai câţiva.

Scris de Cristian Alexandru

Alexandru Cristian s-a născut la data de 23 octombrie 1987 în Brăila. A absolvit Facultatea de Istorie a Universității Bucureşti, masterul de Securitate şi Apărare al Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I”. Este doctor în Informații și Securitate Națională al Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I”. A publicat volumele de poezii Versuri Ciobite la Editura Semne-Artemis-2011, Pietre și Inimi la Editura Epublisers-2015. A publicat cărți de politică internațională și geopolitică, printre care amintim monografia Între Elefant, Urs şi Dragon- Spre o nouă arhitectură globală, la Editura RAO-2014. Este autor al unor articole științifice în domeniul securității și apărării naționale, istoriei, geopoliticii, istoriei medicinei, relațiilor internaționale. A publicat peste 200 de recenzii literare. A publicat poezii și articole pe blogul personal AlexCristian.ro dar și blogul site-ului ziarului Adevărul.

3 Responsesto “Alexandru Cristian – Sensul lecturii în lumea postmodernă”

  1. Livia spune:

    Da, un ciclu firesc: un „amurg” se impune pentru da sansa unei alte rescresteri – generatiilor de dupa…

  2. Livia spune:

    Da spunem „NU!” desfiintarii postului TVR CULTURAL!

  3. Livia spune:

    Sa spunem „NU!”

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *