Premiul Nobel pentru Literatură, 1909
“ca preţuire pentru nobilul său idealism, bogăţia fanteziei şi expunerea spirituală care îi caracterizează opera“
Charlotte e o orfană crescută în casa unui pastor și logodită de cinci ani cu Karl-Artur Löwensköld. Tânărul și-a descoperit vocația preoției și a devenit vicarul pastorului în casa căruia a descoperit-o pe Charlotte. La un moment dat, părându-i-se că logodnica sa ar fi împotriva vocației lui, Karl-Artur rupe logodna, lăsând-o pe Charlotte expusă oprobriului public. Pentru a nu-i afecta prestigiul și relația cu părinții, fata preferă să se sacrifice și tace, ba chiar acceptă o căsătorie care o compromite definitiv pe ea însăși, cu Schagerström, un om bogat. Este jertfa supremă pe care o poate face dragostea ei pentru Karl-Artur. Fata pricepe în cele din urmă că nu poate iubi un om care nu știe să iubească decât pe Dumnezeu și care, iubind, nu știe decât să rănească. Pasiunea lui isterică pentru divinitate nu are nimic omenesc, iar Charlotte caută dragostea acolo unde o poate afla, în căsătoria cu bunul, delicatul și generosul Schagerström.
Leave a Reply