Ne tot întreabă lumea de ce nu comentăm articolul din Evz care încearcă printr-o manipulare dolosivă să ni-l prezinte pe Adrian Marino, colaborator al Securităţii. La iniţiativa lui Ovidiu Şimonca ne-am dat mai mulţi cu părerea în Observatorul cultural.
S-a scos din arhive un dosar. Şi? Dar câţi dintre intelectualii publici de acum pot jura cu mâna pe Biblie că nu au fost colaboratori ai poliţiei politice? Nu citim documente din arhive despre tinereţea lor deloc revoluţionară, pentru că probabil mai sunt agenţi de influenţă şi acum. Adrian Marino a reuşit să-şi desăvârşească „Opera“, fără a beneficia de vreun ajutor. Că a fost plecat în străinătate, fiind un intelectual agreat, se poate înţelege. Dar dosarul scos atât de rapid de la naftalină pare suspect. Plus că nu există nici un angajament. Faptul că acesta a ieşit la suprafaţă din tenebrele trecutului demonstrează că autorul şi după moarte deranjează. Acum, nu se mai poate apăra. Acuzatorii săi pot spune orice. Trăim vremuri aprinse. Oamenii sînt judecaţi până şi după moarte, cînd există un singur judecător suprem. Mi se pare o mârşăvie, mai ales că nu există nici o dovadă în pseudo-investigaţia din Evz că şi-ar fi turnat colegii. Că a povestit, e o altă poveste. În logica strâmbă a faptelor, Corneliu Coposu, cel care trebuia să scrie şi ce a mâncat de dimineaţă, la prânz şi seara, a fost un turnător. E clar că Marino, pentru a putea pleca în străinătate, a trebuit să fie gentil. Dar gentileţea nu ajută la scrisul unei opere. Faptul că cineva nu l-a împiedicat să plece, nu înseamnă implicit că l-a ajutat. Cărţile lui nu au fost influenţate de Securitate. Fac o confidenţă, pentru prima oară în public. Tatăl meu, pe vremea comunismului, era medic al unei renumite echipe de fotbal din România. Pentru a primi viză de Occident, nu trebuia să refuze dialogul cu „Omul negru“, cum îl porecleam eu pe individul care venea des, la el în cabinet, mereu într-o haină lungă de Gestapo. După revoluţie, tatăl meu mi-a mărturisit, pentru a şti să mă feresc de eventualele atacuri îndreptate împotriva lui, deci şi asupra mea, că „a trebuit să spună despre ce s-a întâmplat şi în afara vestiarelor“. M-a asigurat, totuşi, că nu a semnat nici un angajament. Câţi dintre intelectuali au putut merge în străinătate refuzînd dialogul cerut?
dar despre năravul elitei intelectuale de la noi în cartea care-i va pune pe jar: IDOLII FORULUI care se va lansa la Târgul Bookfest
ca in toate categoriile sociale si in securitate au existat oameni normali , cu ratiune , spirit de dreptate ca ..doar erau din popor , cu poprul si pentru popor …nu toti au incalcat acest principiu…. dar ce facem acum cu informatorii transformati in agenti de influenta ….cu o mentalitate de an 1950 ??????? . platiti din impozitele noastre in loc sa construim gradinite si sosele …si ce ne mai trebuie ..cat primeste fiecare pe luna ?
ma refer la acesti agenti de influenta care incearca sa ne sufoce , sa ne schimbe conceptiile , convingerile la care am ajuns dupa studii de o viata …iti vin in casa neinvitati si cu un tupeu de te crucesti …