O carte tulburătoare, fascinantă, ce redeschide vechea discuţie despre esenţa răului uman. Deşi de-a lungul timpului această problematică s-a înscris mai degrabă în limitele filozofiei şi ale religiei, iată acum o abordare ştiinţifică – din perspectiva unui psihiatru cu o remarcabilă deschidere interdisciplinară. Un tur de orizont asupra naturii umane, un dialog deschis între psihologie şi religie.
Demersul principal al cărţii constă în argumentarea necesităţii unei abordări ştiinţifice atît a răului uman, cît şi a purtătorilor acestuia: „Nu putem începe să sperăm că vom vindeca răul uman pînă cînd nu vom putea să-l privim direct.” Cazurile clinice prezentate aici, manifestări ale răului în viaţa cotidiană, deşi la prima vedere pot fi catalogate drept maladii psihice, la o analiză psihiatrică atentă refuză să se înscrie în categoriile standard ale psihologiei sau psihiatriei. De pildă, părinţi care îi dăruiesc de Crăciun fiului lor puşca cu care s-a sinucis fratele său; soţi a căror convieţuire simbiotică îi aduce în pragul unei degradări umane cutremurătoare – toţi, „oameni ai minciunii”, cum îi numeşte M. Scott Peck. Minciuna este trăsătura cea mai relevantă a răului ce sălăşluieşte în oameni, ea fiind atît un simptom, cît şi o cauză a răului.
Leave a Reply