Povestitoarea canadiană Sara Gruen a reuşit prin romanul său de aventură “Apa pentru elefanţi” să ocupe 12 săptămâni la rând topul bestseller-urilor „New York Times” şi să obţină un milion de dolari pentru ecranizare. Autoarea scrie după reţetă, dar scrie bine. Cartea i-a adus un contract de cinci milioane de dolari pentru viitoarele două volume de la prestigioasa Random House.
Prin anii ‘30, Jacob Jankowski era un tânăr liniştit, care studia la un colegiu american de prestigiu, până în ziua în care decanul l-a anunţat că părinţii săi s-au prăpădit într-un accident. După tragedie, a devenit neliniştit. Rămas şi fără casă, luată de nemiloşii creditori, şi-a abandonat lucrarea de licenţă şi a plecat în lume. Aşa a ajuns să sară într-un tren, despre care nu ştia că era a “Fraţilor Benzini -cel mai impresionant spectacol de circ de pe pământ.” Era în perioada de început a marii crize americane, iar el, în vârstă de nouăsprezece ani, a găsit în trupa voiajeră o salvare dar şi un adăpost de iad. Obiceiul ciracilor Unchiului Al, proprietarul circului ambulant, era să arunce din tren pe cei care nu erau de folos. Fiind tânăr veterinar, a scăpat şi a fost angajat rapid să se îngrijească de animale.
Destinul a făcut să-şi găsească aici prima mare iubire. Marlena era un star al trupei. Căsătorită cu August, carismaticul dar şi nemilosul dresor de animale, îi căzuse şi ei cu tronc imberbul venit printre ei. Dragostea lor platonică se împlineşte doar după prima criză de gelozie a bărbatului Marlenei, când amândoi dispar în oraş.
Momentul de deliciu şi de savoare este reprezentat de apariţia lui Rose, elefantul greu de convins să joace un rol. Aşa apare o dragoste în trei. Ceea ce părea la început o pacoste, a ajuns să ajute cuplul Jacob şi Marlena să supravieţuiască după dezastrul circului lui Al şi uciderea lui August de către elefant, într-un moment de streche a tuturor animalelor.
Cartea respectă reţeta scenaristului de Hollywood. Gustoasă, picantă şi savuroasă, lucrarea se constituie într-un sirop de alungat somnul.
Leave a Reply