Lumea românească a Sandei Niţescu se reconstituie la Paris, ca la atîţia alţii, din imaginile şi din parfumurile copilăriei. Dar Sanda Niţescu îşi proiectează copilăria fericita în Bucureştii de acum o jumătate de secol, la începutul anilor ’50, când căminul, alveola familială, rămăsese singurul refugiu în faţa barbariei care ne asedia, păstrând ceva din frumuseţea şi căldura normalităţii; iar simbolul vieţii normale a familiei, momentul în care toată lumea se adună în jurul aceluiaşi centru şi se simţea parte a aceluiaşi corp, era actul ritual al mesei.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply