Premiul Nobel pentru Literatură, 1969
“pentru scrierile sale, care – în noile forme de roman sau dramă – caută o atitudine pentru sărăcia omului modern “
Avînd în centru cupluri de personaje complementare care le prefigurează pe acelea din piesele sale de teatru şi folosind procedee specifice dramaturgiei, fiecare dintre cele două romane explorează o dimensiune distinctă a voiajului: timpul său spaţiul. Dacă în Cum e naratorul, care se tîrăşte prin noroi spre dublul său exisţential, acordă o importanţă esenţiala timpului, trezindu-ne conştiinţa nemărginirii, eternităţii şi inexorabilităţii sale, în Mercier şi Camier cele două personaje cutreieră un loc fără identitate, un spaţiu labirintic, pluvios şi înşelător, în căutarea unui „altundeva“ care se destramă de îndată ce este atins.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply