Citesc şi recitesc… Nici urmă de sfortare în tablourile halucinante din galeria acestui spion al realităţilor noastre amare. Ochi deschis, ureche atentă şi minte lucidă în faţa unor realităţi decojite de aparenţe. Şi o imensă iubire faţă de tot. Ba nu iubire, compasiune, e mult mai corect…
Exces de comparaţii, trădând un chin nemaivăzut al imaginii. Orfeu în Infern, iubind-o nestrămutat pe Euridice. Atât de multă iubire încât, de data asta, o va salva pentru noi toţi.
Şi totuşi, e tragic, pentru că totul trebuie dus la capăt, nu te poţi extrage şi nu poţi evada. Totul trebuie răbdat. O, Eli, Eli, lama sabahtani!
Leave a Reply