Sabina Fati – Singură pe Drumul Mătăsii

Nu s-a întâlnit cu Marele Han, nici nu i s-au pus întrebări prea multe despre lumea occidentală, ea fiind cea care îi investiga pe băştinaşi, de prea multe ori ostili. Pe drumul ei dinspre China spre Europa, care s-ar putea numi “călătorind cu rata” nu i s-a dăruit nicio plăcuţă de aur ca document de liberă trecere şi nici vreo scrisoare oficială adresată Papei pentru trimiterea “sutei de înţelepţi,” cum i-a cerut urmaşul lui Genghis han Papei în urmă cu vreo mie de ani.

Cartea nu are miros de iasomie (poate doar de iurtă), nu e scrisă în stil Namaste, nu invocă niciun înţelept, evocă o viaţă simplă, dar atât de diferită de lumea noastră.

“De la tăbliţa care anunţa ieşirea din Kîrgîstan până la intrarea în Tadjikistan am făcut aproape o oră cu o maşină 4×4, pe o şosea devenită potecă prin pietrişul muntelui, care s-.a oprit brusc pe un teren plat din faţa barierei de la graniţă. Ningea, bătea vântul şi era foarte frig. La început am crezut că sunt singură cu muntele, dar l-am zărit imediat pe soldatul tadjic, paznicul barierei din faţa mea. Un uriaş încremenit, îmbrăcat în manta lungă de postav şi purtând tradiţionala căciulă rusească revărsată peste urechi. Se uită la mine ca la ceva bizar. Nu ştiu dacă privirea lui e ameninţătoare sau dispreţuitoare. Probabil şi una şi alta. (…) După ce am trecut de barieră, militarul m-a condus în faţa unei barăci din care ieşea fum…În faţa mea se strâng toţi bărbaţii din garnizoană îmbrăcaţi lejer.” Ce i s-a întâmplat? Aflaţi din carte.

Periplul nu este doar o aventură de adrenalină maximă, ci şi un turneu gastronomic, dacă vreţi. Sigur că tot ce e exotic atrage papilele gustative, dar tu ca european greu te poţi adapta la stilul lor de viaţă.

Cartea ne convinge că forma noastră de organizare statală nu poate fi impusă unei alte forme de orânduiri sociale. În sfârşit vine şi spune cineva cu subiect şi predicat.

Aventura nu e un climbing pe povârnişurile moi, aşa se poate lesne pricepe din carte şi nici un jurnal de călătorie. Ar fi fost prea mare daraua pentru un drum atât de lung. Îmi aduc aminte că în vreo trei state din Caucaz nu am putut bea cafea decât ness. Nu e uşor să cari un rucsac de ţoale şi de bocanci şi 25000 de ani în spate, doar dacă Dumnezeu te-a înzestrat cu forţă, curaj şi inteligenţă pentru a scăpa mai puţin de dervişi, cât mai mult de capcanele caravanseraiurilor sau bazarurilor în care asiatice pot vinde şi aer la kil.

Eu am simţit nevoia de a sorbi mai mult din pastelata cromie a Orientului, dar mi s-a servit o bună lecţie de geopolitică.  Dacă eşti pasionat de jurnalism politic nu rata urcuşul şi coborâşul Golgotei vieţii Sabinei Fati. E păcat să nu îţi propui să o întreci la temeritate.

Revenind la alambicurile geopoliticii, ştiam că mătasea vechilor caravane este înlocuită de oleoducte şi linii de mare viteză. Dar de la vizita mea din epoca URSS în regiunile “autonome” kîrkîze, tatdjice, uzbece nimeni nu mi le-a confirmat. Acum sunt sigur că Marco Polo a fost validat de către o româncă. Nu o luaţi ca pe o lucrare de doctorat. E despre frică şi iscusinţă. Un proiect cu adevărat bine făcut.