Povestea căderii unui împărat
Un popor nu cunoaşte frica sau teama. Când un popor se teme este ţinut într-o dictatură. Când nu se mai teme poporul este condus democratic sau se luptă pentru schimbarea unui regim, mai exact contestă autoritatea.
Cartea lui Ryszard Kapuściński este povestea unei familii care a condus Iranul. Şahinşahul este saga căderii unei mari familii, Pahlavi. Istoria familiei se împleteşte cu istoria Iranului, între 1921-1979 dinastia Pahlavi a stăpânit Persia. Ţara va deveni Iran în anul 1929 când Reza Khan este proclamat şahinşah, Rege al regilor.
Şahul Mohammad Reza Pahlavi a urcat pe tron în anul 1941. Domnia sa este o continuă luptă pentru acapararea puterii. Conflictul cu Mohammad Mossadegh, prim-ministru iranian între 1951-1953, este admirabil descris. Şahul vroia să conducă autocratic iar primul-ministru vroia o conducere democratică. Cine a reuşit să-şi impună ideea este greu de ştiut până în ziua de azi, pentru că ţara se luptă de un secol pentru o formă propice de guvernare.
Armele puterii unui dictator sunt poliţia, armata şi serviciile secrete. Şahul conducea cu ajutorul poliţiei sale secrete, SAVAK. Un organism instituţional extrem de crud şi total devotat împăratului. Teroarea savakistă şi autocraţia şahului au convins poporul iranian că acest regim este împotriva sa.
Proiectul şahului Marea Civilizaţie s-a lovit de încăpăţânarea poporului de a-l accepta. Marea Civilizaţie consta în modernizarea statului. Rezultatul a fost unul dezastruos pentru regimul şahilor, statul a devenit inegal dezvoltat iar regiml un Moloh al corupţiei, ne subliniază Kapuściński.
Oare destinul Iranului de secole este reprezentat de conflict? Cântecul din perioada revoluţiei, Iran, Iran, Iran e sânge, moarte şi revoltă, este un imn al istoriei iraniene de la Timur Lenk încoace.
Regimul şahului a căzut pentru că răbdarea oamenilor a fost violent forţată. Omul din mulţime a încetat să se mai teamă şi aşa s-a declanşat revoluţia, ne spune autorul. Un fapt extrem de interesant este sublinierea importanţei categoriilor sociale. Alianţa între bazar şi moschee a dus la pecetluirea sorţii, ne spune Kapuściński. Această alianţă este o unire forţată a unor categorii sociale, clasa de jos şi cea mijlocie împotriva şahului, a camarilei sale dar şi a noii burghezii numită burghezia petrolieră.
În cartea sa Ryszard Kapuściński ne descrie admirabil tipurile de revoluţie, de asalt sau de asediu. În Iran a fost o revoluţie de asediu, unde primele lovituri au fost de o intensitate mai joasă. După un timp forţa de manifestare a crescut. Revoluţia de asediu este una care creşte exponenţial, niciodată nu descreşte. Revoluţia de asalt este una spontană şi se axează pe duritatea primei lovituri, de multe ori o lovitură mortală pentru un anumit regim. O revoluţie de asalt a fost cea din decembrie 1989 în ţara noastră. Momentul Timişoara a fost cuţitul care a înjunghiat în inimă regimul comunist.
Iranul sau Persia a lăsat lumii, miniatura, covorul şi poezia. Poezia persană este una dintre cele mai valoroase din istoria omenirii. Printre versuri, imagini şi mătăsuri persanii au luptat cu ferocitate pentru crezurile lor. Poporul persan este un popor mândru care rabdă mult dar când izbucneşte seamănă război în jur. Revoluţia sau revolta este un subiect care a pasionat mulţi istorici însă pentru oamenii simpli aceasta este un mijloc prin care să-şi dovedească libertatea şi puterea. Mulţimea are nevoie de confirmare mai rapidă decât omul. Mulţimea nu judecă aceasta acţionează. Un conducător înţelept ştie să şi-o apropie. Şahul a fost fascinat de puterea sa iar aceasta l-a strivit.
Jocul omului cu puterea este unul pierdut din start, puterea este generată de un anumit comportament şi o lege ascunsă nu o lasă în mâinile unui om o perioadă îndelungată. Omul este mai periculos atunci când are puterea, pentru că aceasta înrobeşte omul dar îl face să se viseze şi zeu. Iar omul nu poate fi zeu. Revolta omului a început cu voinţa de a avea putere şi a continuat cu neascultarea legilor acesteia.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply