„Dumnezeu există? Întrebare prostească. La început este cuvântul, nu? Or, noi Îl cuprindem în cuvinte, deci există. Fiinţa omenească e singura vieţuitoare care transformă în realitate tot ce atinge – chiar dacă atingerea asta s-ar produce doar cu gândul. Dumnezeu există, aşa cum există marţienii, amorul, libertatea, democraţia, fericirea, drepturile omului, muştele.
Iar Dumnezeu nu apare decât atunci când vrea. Într-o lume fără destinaţie, Dumnezeu este turistul suprem. Apare când vrea. Şi pe urmă o şterge. Este şi nu este pretutindeni, adică mereu în tranzit. Nu-şi asumă responsabilităţi, graţie escrocheriei cu liberul arbitru. Iar noi am fost făcuţi după chipul şi asemănarea sa…” (Rui ZINK)
Leave a Reply