„Pe vremea aceea, mi-era frică de tăcere şi nu percepeam că nu e nimic rău să rămâi tăcut în mijlocul unei conversaţii, sau chiar să nu existe conversaţie între două persoane care merg una lângă alta. Tăcerea e ca marea. Ne învăluie şi ne poate scufunda, dacă nu ştim să luptăm cu ea; dar ne poate şi legăna, dacă pierdem frica şi ne lăsăm duşi. În cazul amândurora, mare şi tăcere, nimic nu-i mai rău decât să dăm din braţe cuprinşi de panică.“ (Rui ZINK)
La ce slujeşte o carte? Cum se clădeşte o prietenie? De ce se vânează balene? Este oare dragostea un vas-fantomă? Bine-venite interogaţii, la care răspunde Aşteptarea. Mai mult sau mai puţin.
De acelaşi autor
Leave a Reply