„Una dintre cărţile lui Roland Barthes, găsită într-un raft al bibliotecii judeţene din Braşov (Plăcerea textului), e plină de sublinieri arţăgoase şi mâzgâlituri ascuţite, admirative. Am identificat cel puţin trei tipuri de pastă de pix, prin urmare şi trei posibili «suspecţi». Primele pagini: pastă albastru închis, sublinieri ondulate şi fragmentate. La pagina 15, pasajul despre voinţa de desfătare a textului a fost mărginit în partea dreaptă cu o linie verticală, lângă care respectivul mâzgălitor (ori respectiva mâzgălitoare) a scris «Superb», cu litere subţiri, inşiruite una peste alta, ca pe treptele unei scări invizibile. Cuvintele «depăşeşte pălăvrăgeala», din mijlocul frazei, cred că i-au atras cel mai mult atenţia, din moment ce-au primit din belşug linii apăsate peste literele tipărite. La câteva pagini depărtare, acelaşi scris însă alt pix: albastru ceva mai închis, spre negru, cel puţin aşa mi se pare privind pagina la lumina becului. Acolo unde Barthes vorbea despre forma omenească a textului, aceeaşi persoană a subliniat «a corpului nostru erotic», înconjurând ultimul cuvânt printr-o stângace buclă; în partea stângă a paragrafului mâna a notat «esenţial!». Scriitura identică, cu litere înghesuite, ce mă face să cred că apaţtine unei tinere. Un alt pix, cu pastă roşie, a subliniat doar câteva cuvinte şi numai la pagina 57, şi anume: «oratorul-comediant» şi «un text unde să se poată auzi granulaţia gâtlejului, patina consoanelor, voluptatea vocalelor, o întreagă stereofonie a cărnii profunde…». Spre sfârşitul cărţii o alta mână s-a intercalat cu prima mâzgălitoare, care din când în când a mai notat «esenţial!». Un cititor apăsat a scris într-un colţ: «sâmbăta de văzut Bergman!». Scriitura neîngrijită, nervoasă. Păcat că nu a precizat data, ora, postul unde urma să fie difuzat.” Alina Andrei, septembrie 2007, LiterNet
De acelaşi autor
Fragmente dintr-un discurs îndrăgostit
Leave a Reply