„Ca totdeauna când aborda genul candidului penibil, grotesc în recuzita oricui în afară de a Melaniei, Cristescu rămase cu gura căscată. Se uita la toaleta bătrânei, o salată tip Fond Plastic, Harababură de vopsele aruncate anapoda pe o rochie al cărei model ar fi dat mult să-l poată desluși cineva. Predomina culoarea verde cu pete din paleta albastrului de cobalt și a cenușiului și, dacă intenționase creatoarea să realizeze ceva apocaliptic, atunci reușise cât se poate de bine. Dungi, triunghiuri, trapeze, pătrate. Iți venea amețeala doar când o priveai.”
Rodica Ojog-Brașoveanu
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply