De Gabriel Daliş
“Întotdeauna am avut o bănuială.”
Bolano nu reuşeşte cu această carte cea mai bună prestaţie din cariera sa literară (în acest sens a făcut istorie deja un articol apărut în New Yorker), dar „Nocturnă în Chile” este o compoziţie greu de egalat sau de ignorat, care intră în categoria acelor cărţi bune de care îţi va fi cu neputinţă să te fereşti dacă nu le citeşti la un moment dat. „Nocturnă în Chile” se desfăşoară ca un documentar autobiografic în revers. Meditaţia asupra propriei condiţii umane se plimbă halucinant, cadru cu cadru, într-un montaj lent a tuturor amintirilor şi gândurilor dintr-o minte erudită, deşi haotică, atentă la mişcările din Istorie. Într-o singură noapte se pot retrăi vieţi întregi în mintea unei persoane. Imaginţia intră într-un război incisiv cu realitatea, doza de suspans pare halucinaţie care erupe sau linişte de mormânt.
O carte emoţionantă, în care cuvintele strălucesc.
De acelaşi autor
Leave a Reply