Captivantul roman al lui Roberto Pazzi face dintr-o adunare epocală a Occidentului ocazia unei indiscrete radiografii a societăţii: un portret al Italiei de astăzi, suspendat într-o atmosferă vag suprarealistă si grotescă, uneori desacralizat, dar, oricum, posibil. Graţie unei scriituri de o intensă forţă vizionară, autorul evocă noi victime ale istoriei, căreia îi prefigurează un curs mai uman, fără teama de a se măsura cu certitudinile şi miturile care susţin aripile visului colectiv, fie că acesta este încredinţat utopiei politice, fie că aparţine transcendenţei religioase. Eco şi Calvino au în Roberto Pazzi un urmaş valoros, în sensul că şi el face o trecere subtilă de la istorie la metaistorie… pe care o ia drept pretext pentru nişte construcţii minunate. – Renato Barillipazzi ştie să dea viaţă unor alegorii stranii care amintesc cititorului de magia şi de forţa imaginativă a lui Calvino. – The New York Times. E un narator rafinat şi fermecat de evenimente care fie nu se întâmplă, fie fac parte doar din acea istorie care se petrece de cealaltă parte a oglinzii lui Alice. – Carlo Sgorlon
De acelaşi autor
Leave a Reply