Problema sexualităţii şi a plăcerii aste atât de crucială în civilizaţia noastră de secole întregi, încât ea a rămas tabu, ca marile mituri fondatoare. Mutaţia radicală inaugurată de Kinsey a fost posibilă graţie unei mişcări de fond privind perceperea de către ins a raportului său cu ceilalalţi. Ea s-a accentuat încă şi mai mult atunci când marile ideologii au fost contestate şi când pactul social după modelul occidental a trebuit în acelaşi timp să se adapteze la noi provocări pe scena mondială şi să-şi integreze o aspiraţie irezistibilă către reuşita personală, provenitîă din răspândirea unui curent purtător hedonist. Trupul şi sufletul nu mai vorbesc pe aceeaşi voce în pragul mileniului al treilea.
„O utopie umanistă este pe cale de a se împlini: fondarea instituţiilor umane se bazează deja pe o alegere conştientă. Noua familie este aceeaşi uniune constituită de data asta prin acord egal, prin contract care presupune egalitate sexuală şi de plăcere a celor doi componenţi ai familiei. Argumentul că, exaltarea plăcerii şi voluptăţii ar distruge familia este unul fals. Să nu uităm că homosexualii, adica familiile bazate exclusiv pe plăcere, nu pe procreţie doresc… să întemeieze familie şi să educe copii. Adică să contribuie la menţinerea speciei.”
Vitalie Sprinceana, noiembrie 2007, pe blogul citesc…scriu…uneori
De acelaşi autor
O istorie a Diavolului. Civilizaţia occidentală în secolele XII-XX
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply