„Republica e în pericol!” Dau să văd la Bookfest al cui e strigătul. Dan Tapalagă, lângă un chelios cu nume de stană. În standul Humanitas, Cristian Pătrăşconiu, eterna suzetă a patapliceenilor, lansa Cartea preşedinţilor, o aflare în treabă cu Vladimir Tismăneanu. Răsfoiesc. Să mă dumiresc şi eu. Că doar nu o să plătesc 5 euro pe „…măreaţa vatră.” O smiorcăială. Cum că politologul american, cel ce a luptat cu hârtiile contra torţionarilor (nu care cumva vinovaţii să ajungă la puşcărie n.a.), ar fi stat doar două zile la Vila lui Ceauşescu, pentru că era obligat de Serviciul de Pază. Vezi, Doamne, era obiectiv Zero, pentru că redacta Raportul de condamnare a comunismului. Sperios din fire, băsistul ideolog putea fi atacat de muşte, pentru că pe băieţii sistemului îi proteja. Nu mai pun întrebări fără rost, de ce a fost nevoie de o condamnare pe hârtie şi nu una juridică? Misiunea lui Tismăneanu era de ţambalagiu. Adică de om care aşează batista pe ţambal.
În Cartea preşedinţilor vorbeşte frumos despre toţi şefii statului. Pentru că pe ei i-a slujit. Dar Luceafăr rămâne Băse.
Dacă te uiţi la deconturile sale uriaşe, nu-ţi mai vine să-l acuzi de bună credinţă. Revenind la standul Humanitas, văicăreli despre „ce am fost şi ce am ajuns”. Foarte frumoasă postură. Intelectualul trebuie să fie mereu în opoziţie. Îmi venea să mă alătur. Lor, plângăcioşilor.
Cel puţin de trei ori am auzit vorbe de ocară contra Antenei 3. Good bad to be in a first page. Antena 3, e aici?
Iar răsfoiesc maculatura preşedinţilor. Tismăneanu e pus pe bârfă. De la Gheorghe Gheorghiu Dej, până la Traian Băsescu, via mersului pe bicicletă cu Zoia Ceauşescu. Măreţ destin, măreaţă vatră. Dodoloaţa noastră republică are stâlpi de bază. Humanitas a renunţat la cărţile regelui. Oare de ce?
În standul Humanitas îmbulzeală mare. Mai ales la raftul lui Boia. Ce e România, altfel? decât un eseu de coafeze. Un silabus al decăderii românilor. Un set de truisme, cunoscute de analişti, dar neexplicate vulgului. Şi iată Opera.
În zona cărţilor germanice din C4 (Elveţia, Germania şi Austria) patru scriitori de limbă germană, dar născuţi în balcani, n-au putut auzi Sfârşitul Occidentului?, proclamat de Boia. Har, Domnului, că are în final semnul mirării!
Mirare, humanum est. Suleyman Magnificul şi Sultana Hurem au adunat câteva zeci de admiratori. E bine că cititorii se apleacă şi spre romance-uri istorice.
Leave a Reply