În momentul în care secolul XX intra în trecut, René Rémond arunca o privire înapoi şi încerca să aprecieze ceea ce adusese acesta omenirii.
Iată un secol de fier în care oroarea a atins în anumite momente proporţii nemaiîntâlnite: două conflicte mondiale, genocidul poporului evreu, universul Gulagului, discreditarea ideologiilor care aveau pretenţia de a dezvălui sensul istoriei, proliferarea regimurilor totalitare.
Dar acest secol se reduce oare la această enumerare copleşitoare de crime şi atrocităţi? El e şi secolul în care omul a cucerit spaţiul, a descoperit secretele materiei, a explorat genomul, a prelungit durata vieţii. El s-a încheiat cu victoria democraţiei, ale cărei principii păreau să beneficieze, de acum înainte, de un consimţământ aproape universal. La scara planetei, sentimentul responsabilităţii comunităţii mondiale tinde să aibă întâietate faţă de suveranitatea statelor. Conştiinţa morală, devenită mai exigentă, condamnă astăzi ceea ce tolera ieri şi legitima alaltăieri.
Atentatele din 11 septembrie 2001 şi războaiele din Afganistan şi din Irak să fi repus în discuţie această viziune optimistă? Nu, susţine René Rémond într-o postfaţă scrisă pentru această nouă ediţie.
Leave a Reply