Studiul Corespondentei lui Descartes – în general necunoscută publicului românesc – poate aduce indicii spectaculoase pentru reconstrucția dezvoltării filosofiei marelui gânditor. Și al doilea volum – care cuprinde schimburile epistolare ale filosofului din perioada 1639-1644 – surprinde prin varietatea de corespondenți, precum și prin numeroasele domenii acoperite, de la amănunte de viața cotidiană la literatură, metafizică, filosofie naturală, filosofie morală, medicină, algebră, geometrie, muzică sau optică. Este perioada în care Descartes a redactat textul latin al Meditațiilor, pe marginea căruia corespondează cu diverși apropiați. Strategia lui Descartes de a conceda adversarului o parte din obiecția pe care o formulează va reapărea în scrisori importante, cum ar fi, de pildă, răspunsul la una dintre obiecțiile prințesei Elisabeta referitoare la necesitatea psihologică de „a atribui sufletului materie și întindere” sau răspunsul la obiecția lui Henry More referitoare la faptul că Dumnezeu trebuie să aibă și el întindere, întocmai ca lucrurile corporale.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply