„Absența nu are întotdeauna la origine o cauzalitate precisă și nu privește doar entități cu realitate explicită, deoarece, uneori, un indefinit depășește absența resimțită concret. Când absența se raporta la condiții precise de spațiu și de timp, ea era imediat perceptibilă. Absența poate fi totuși confiscată cu desăvârșire de percepția subiectivă a realității, fiind asociată unui sentiment de neîmplinire, unei tentative de a reconfigura lumea. Personajul este în măsură să simtă că aparține altei lumi, poate fi cuprins de o oarecare dezrădăcinare, absența fiind concepută drept sentiment străin față de sine și față de ceilalți. Deși absența în sine, aflată la origine, este esențialmente fizică, trăirea depășește simpla lipsă, generând o relație între vizibil, imediat și un sentiment abia perceptibil al nedesăvârșitului, în care pare implicată intimitatea personajului cu un dincolo. Reamintim că nu atât absența ne interesează în această carte, cât modalitatea de a trăi, de a administra universul înconjurător de unde ceva sau cineva lipsește. ” (Răzvan Ventura)
Leave a Reply