Raluca Dună – Eu, Autorul. Reprezentări auctoriale în literatură şi pictură. Din Antichitate până în Renaştere

Eu, Autorul oferă imaginea unui proiect de cercetare de o reală temeritate în câmpul teoriei literare româneşti, dar şi al comparatisticii. (…) Ceea ce mi se pare întru totul remarcabil este nu doar repertorierea, descrierea şi interpretarea momentelor exemplare ale traseului temei autoportretistice în istoria artei, respectiv a literaturii, ci şi modul constant în care autoarea relaţionează cele două câmpuri, precum şi plasarea acestora într-un amplu context cultural, social, ideologic, politic, religios. Astfel, elementele de continuitate, dar mai ales de discontinuitate creator-inovativă între Antichitatea occidentală, etapele Evului Mediu şi Renaştere devin relevante atât în pictură, cât şi în literatură.(Adriana Babeţi)

Raluca Dună îşi dezvoltă demonstraţia teoretică prin panoramarea istoriei autobiografiei şi autoportretului din Antichitate până în secolul al XVII-lea. Într-un sens, ea construieşte o adevărată biografie (în sensul lui Adrian Marino) a temei auctorialităţii. Lucrarea îşi propune să demonstreze emergenţa conceptului modern de autor, discutând în paralel formele de manifestare ale auctorialităţii în literatură şi în pictură. Autoarea se poziţionează interdisciplinar (sau chiar transdisciplinar), căutând schema mentală comună celor două arte. (…) În totul, lucrarea face dovada unei admirabile maturităţi şi siguranţe de sine a scrisului, a unor lecturi bogate, ce îi sprijină ideile şi intuiţiile şi care nu îi deformează propriul stil şi discurs, asigurând un bun echilibru între erudiţie şi cercetarea proprie.

Iată o carte care are curajul să avanseze puncte de vedere noi asupra unei perioade istorice acoperite de stereotipii şi prejudecăţi, ceea ce nu este (şi nu a fost niciodată, de altfel) la îndemîna oricui. Autoarea demonstrează convingător cum alegerea temei şi selecţia foarte atentă a scriitorilor şi a pictorilor – discutaţi mereu în paralel – pot determina o reconfigurare a structurilor istorice (numite convenţional Ev Mediu sau Renaştere). Sobră, echilibrată, fără inhibiţii teoretice şi fără afirmaţii hazardate, Raluca Dună face, în această lucrare, un tur de forţă.