Copiilor le poţi spune totul. Ei înţeleg. Vor înţelege şi aceste splendide povestiri al căror sens tainic e acoperit de faldurile bogate ale fanteziei. Deşi, cu siguranţă, nu seamănă cu nimic din ce au mai citit sau din ce li s-a mai citit, deşi unele sunt de-a dreptul ciudate, iar altele par neterminate. Povestiri despre Bunul Dumnezeu vor fi ca un joc de-a v-aţi ascunselea, în care cel căutat este Dumnezeu. Şi e posibil ca ochii lor să-L zărească printre rânduri, acolo unde adulţii nu văd nimic şi pe nimeni.
Definiţia criticului: „Bunul Dumnezeu este ceva fără de care nu se poate nimic”. De aceea fiecare poveste – dedicată explicit cuiva, unei vecine, unui profesor, unui nor, lui Ewald – mai are o dedicaţie secretă.
Leave a Reply