O ruptură totală de lirismul tradiţional (care, între noi fie vorba, se regăseşte în cele mai «moderne» manifestări poetice, chiar şi în fracturism, fie şi în manifestările hip-hop autohtone, fie şi în «băşcălie»), o abordare de tip anglo-saxon cu rădăcini vizibile în T.S. Eliot (lipsită însă de substratul metafizic/cult al poemelor acestuia şi chiar, de ce nu, de acelaşi lirism decelabil în La figlia che piange), cu totul neobişnuită pentru peisajul nostru poetic. (Bogdan-Alexandru Stanescu)
Leave a Reply