“Stirea că un sfert din TOP 100 – titluri ale celor mai bune cărţi Kindle publicate pe Amazon – provine de la autori indie ( în afara mainstream-ului) nu mă surprinde,” spune Beth Reeks de la The Guardian.
Am început să scriu online. Sătulă de citit despre vârcolaci, vrăjitori sau vampiri, am postat prima mea carte: „Kissing Booth” ( o poveste de dragoste între liceeni, fără nici creatură mitologică), pe o platformă, numită Wattpad, când aveam 15 ani. Astfel de platforme ajută scriitorii amatori să-şi popularizeze operele şi să primească feedback-uri de la cititori. Am reuşit să public prima mea carte, sub numele de Bet
h Reekles , capitol cu capitol. Am atras mai mult de 19 de milioane de utilizatori de internet, succes care a stârnit interesul editurii Random House, cea care mi-a şi publicat trei cărţi.
Platforma despre care vorbeam este potrivită celor care vor să scrie şi să-şi dezvolte abilităţile narative.
Există şi în România. Dar nu la fel de dezvoltată. Click aici!
Ce este interesant e că primeşti reacţii instantanee. Simplul fapt că ai văzut că oamenii ţi-au citit cartea, chiar dacă nu au lăsat un comentarii, îţi dă un impuls şi încredere în tine.
Pentru majoritatea oamenilor lumea editorilor este intimidantă. Înainte de a a ajunge la o editură trebuie să găseşti un agent literar. Self-publishing-ul unei cărţi electronice e gratuit, rapid şi la îndemână. Desigur există şi dezavantaje. Cartea ta nu are un format fizic. Trebuie să-ţi faci singur redactarea şi marketingul. E indicat să citeşti instrucţiunile de publicare. Am deznădăjduit prima oară când am aflat că tinerii scriitori nu şi-au luat toţi banii de pe urma publicării cărţilor digitate.
Pentru promovarea cărţii mi-am ţinut un blog, o pagină de facebook şi un cont de twitter.
Un lucru demn de reținut este că, pentru a vă promova munca, explică autoarea în prestigioasa publicaţie The Guardian, aveţi nevoie de o relaţie cât mai directă cu fanii şi să le păstraţi viu interesul. Asta poate suna ca „muncă grea” şi poate fi, dar pentru mine a meritat.
Există în continuare controverse în jurul cărţilor publicate direct de autori pe noile suporturi electronice; schimbă punctul nostru de vedere privind piaţa cărţilor, convingându-ne să scriem mai accesibil pentru toată lumea . Există multe povești de succes ale tinerilor autori. Mulţi au fost preluaţi de edituri, după ce au fost descoperiţi on-line. Fie că au dorit să scrie sau să obţină bani, acum au priză la cititori şi le-a dispărut teama de respingere. Asistăm la o revoluţie de jos în sus. Şi asta e un lucru extraordinar.
Edituri indiene (din India) sau edituri indie, care reprezinta o ramura diferita de editurile mainstream, pe care le stie toata lumea? Eu asta n-am inteles…
mulţumesc pentru sesizare. E vorba de indie, noua metodă de a-ţi publica singur opera pe un suport new-media.