Poetul Ion Mircea a luat Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu”- Opera Omnia

 

Premiul Mihai Eminescu pentru Opera Prima a fost împărţit de: Crista Bîlciu şi Andrei Dosa

Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera Omnia i s-a acordat poetului Ion Mircea care a făcut Ocolul României în 80 de poeme. Născut în 1947 la Sărmaş, acesta este unul dintre fondatorii publicaţiei studenţeşti de cultură „Echinox” (1968).

Este laureatul pentru poezie al primului Festival național studențesc de literatură (București,

1969). A absolvit Facultatea de Filologie din Cluj-Napoca, secția română-italiană şi a devenit membru al Uniunii Scriitorilor în 1979 și, ulterior, membru în Consiliul ei de conducere (între anii 1998 – 2002). În 1990, prin ordin semnat de Andrei Pleșu, Ministrul Culturii, a fost numit redactor-șef al revistei “Transilvania” din Sibiu. În același an, a fost ales şi secretar al Filialei Sibiu a Uniunii Scriitorilor. Ca vicepreședinte și apoi președinte al Centrului European de Poezie și Dialog Cultural Est-Vest “Constantin Noica” din Sibiu (organism înființat printr-o rezoluție a Adunării Generale a Parlamentului European), a organizat două ediții ale Festivalului European de Poezie: prima, în 1992, cu tema “Încotro satul?”, desfășurată în România și Belgia, iar a doua, în 1995, cu tema “Cele două Americi – O viziune poetică”, desfășurată în România, Belgia, Olanda și Spania.


Director la ICR

În 1999 a fost cooptat ca membru în Consiliul de administrație al “CopyRo”, Organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor și a drepturilor conexe, București. În prezent este director în cadrul Institutului Cultural Român. Cea mai recentă apariție editorială a autorului este „Ocolul pământului în 80 de poeme”. Premiul îi va fi acordat duminică seară, în cadrul unui spectacol organizat la Teatrul Mihai Eminescu, după ce dimineaţă se va decide acordarea titlului de cetăţean de onoare al municipiului Botoşani în cadrul unei şedinţe festive a Consiliului Local.

Cel mai prestigios premiu de debut în poezie, Premiul Naţional Mihai Eminescu pentru Opera Prima, care se dă, de 14 ani, la Botoşani, a fost împărţit, în acest an, de doi tineri scriitori. Unul este Andrei Dosa şi Cristina Bîlciu. Cei doi au urcat, duminică seară, pe scena Teatrului Mihai Eminescu din Botoşani, pe care a avut loc Gala de decernare a premiilor Mihai Eminescu. Dosa şi Bîlciu au primit fiecare câte un trofeu şi o diplomă, însă împărţit au împărţit banii. Premiul a fost de 3.000 de lei şi fiecare a luat câte 1.500 de lei, net. Iniţial, sponsorul, OTP Bank, a vrut să ofere 3.000 de lei brut, însă când a constatat că sunt doi câştigători a suplimentat suma pentru a rămâne 3.000 de lei net. Premiul a  fost dat de Consiliul Judeţean şi memorialul Ipoteşti, judiciul fiind condus de profesorul universitar Mircea Diaconu.

Juriul a analizat cinci cărţi, printre care şi “Cand va veni ceea ce este desăvârşit” a lui Andrei Dosa”, dar şi “Poema Desnuda” a Cristei Bîlciu. Nominalizate au mai fost cărţile “Copci” a lui Matei Hutopilă, “Legende urbane” a lui Vlad Tăuşance şi “Părţi juvenile întinse” de George Nechita.

Laureata Premiului Naţional de Poezie Mihai Eminescu, Crista Bîlciu, a recitat, după decernarea trofeului, una dintre lucrările sale incluse în volumul “Poema Desnuda”, care a fost de altfel premiat de juriu. Conţinutul vulgar al acestuia a stârnit nu doar amuzamentul publicului, ci şi comentarii între oamenii de cultură. Iată fragmentul care a stârnit reacţia sălii:

Acest poem atâta l-am gândit

şi răzgândit,

frământat cu degetele, tălpile, cu salivă,

mi-am stors sudoarea, sânii, creierii,

încât la început s-a transformat

din apă în spirt –

asta la început

(şi atunci ar fi trebuit eu să-i dau foc –

poate că aş fi incendiat cu el

pălăria lui Mincu,

mustăţile lui Cărtărescu,

arca lui Manolescu –

Cistelecan nu s-ar fi ars,

ci ar fi aprins molcom,

ardeleneşte,

o ţigară Gauloises Blondes

de la vâlvătaie).

Atunci trebuia să dau eu foc,

când aveam 20 de ani şi

eram studentă la Litere

şi credeam că realitatea e un fel de

literatură prost scrisă.

Când iubeam penibil un bărbat

însurat şi cinic, pe care nu-l chema Robert

(aşa cum numai o virgină îndopată

cu marii clasici poate iubi-

literatura te face curvă).

Atunci când eram eu,

atât de eu, încât ceilalţi

simţeau instantaneu că sunt un pericol

la adresa echilibrului universal,

o zebră într-o turmă de elefanţi.

Crista Bîlciu s-a născut la 19 iulie 1978, la Târgu-Mureş. Potrivit Ziarului Financiar este absolventă a Facultăţii de Ştiinţe şi Litere a Universităţii “Petru Maior”, secţia Limba şi Literatura Română/ Limba şi Literatura Engleză. Master în Istoria Criticii literare şi în Managementul proiectelor. A obţinut şi o licenţă în regie de teatru, la Universitatea de Teatru, Târgu-Mureş. În prezent este studentă la Universitatea Media, secţia Regie film, clasa profesorului Dan Piţa. Din anul 2008, regizează, la Teatrul Studenţesc PODUL din Bucureşti, spectacole susţinute de echipa ei formată din studenţi ai Facultăţii de Actorie din cadrul Universităţii Hyperion, Bucureşti. A regizat: Conu Leonida faţă cu reacţiunea, Efectul razelor gamma asupra anemonelor, Asteptându-l pe Godot, Experimentul Hamlet şi altele.

Scris de Ilă Citilă

L-au impresionat din şcoala generală Marin Preda şi Mircea Eliade. Avea poemele lui Ginsberg în copii la indigo. Este vicepreşedinte al Asociaţiei Profesioniştilor de Relaţii Publice şi membru al American Association of Political Consultants. Coordonează blogul de cărţi BOOKISEALA.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *