Femei de toate vârstele încearcă, de mai bine de o jumătate de secol, să se înfometeze, spunându-şi că vor fi mai frumoase şi mai seducătoare dacă vor fi slabe. Ele se simt vinovate dacă mănâncă şi se inhibă dacă un bărbat le atinge rotunjimile. Şoldurile, coapsele, obrajii, chiar şi genunchii sunt emiţători sexuali naturali, pe care specia îi posedă de la începuturile ei şi care nu depind nici de persoana în sine, nici de societatea în care ea trăieşte, ci de gene şi de instincte. Iar natura nu creează niciodată un emiţător, fără să creeze şi un receptor potrivit. Acest receptor e privirea bărbatului care descoperă o femeie. Dacă are forme, chiar şi forme pline, dacă e durdulie sau planturoasă, femeia trebuie să aibă încredere în emiţătorii ei sexuali, să înveţe să-i preţuiască. Şansele ei de a declanşa dorinţa, de a-i oferi plăcere, seducţie şi ataşament unui bărbat, de a construi o legătură, un cuplu şi, în cele din urmă, de a fi fericită sunt infinit mai mari decât ale unei „slăbănoage“ la modă în zilele noastre. Autorul îşi îndeamnă cititoarele: „Parcurgeţi această carte. Ea v-ar putea oferi suficientă forţă şi spirit critic pentru a rezista cumplitei presiuni actuale în favoarea unei talii de viespe. Puneţi-vă, poate pentru prima oară în viaţă, întrebarea: Şi dacă aş fi mai frumoasă şi mai sexy aşa cum sunt?“
Leave a Reply