Umor negru, acid – iată o carte care, la fel ca autorul ei, Pierre Desproges, rămâne inclasabilă. Femei secerate începe ca un roman poliţist. Mai multe femei din Cerillac, un târguşor oarecare, sunt găsite asasinate, fără ca poliţia să identifice vreun mobil sau vreun indiciu, fără să contureze un cât de mic cerc de suspecţi. E momentul când intră în scenă doctorul Rouchon. Acesta trece prin viaţă învăluit în aburii unei filozofii etilice, dar este singurul care încearcă să găsească o pistă.
Numai că asta înseamnă plonjonul într-un univers mai mult fantastic decât ştiinţific, unde puţine lucruri mai sunt ceea ce par. Intriga abundă în întorsături amuzante şi în rezolvări neaşteptate. Arhitect al anarhiei, Pierre Desproges porneşte pe urmele lui Audiard sau Brassens şi construieşte o lume pe dos. Un spaţiu în care poţi să te amuzi când calci (la propriu) pe cadavre şi în care, spre deosebire de viaţa reală, femeile sunt cele care cad la picioarele bărbaţilor. Însă cad, cum spune titlul, secerate.
De fiecare data cand aud sau cesitc despre subiectul 2012 ma cuprinde o liniste stranie. Inca de mica am simtit ca nu ma pup cu locul pe care il ocup. Il simteam ca pe un scaun foarte putin confortabil de pe care eram nevoita mere sa ma mut. Nu stiu ce urmeaza si, sincera sa fiu, putin imi pasa. Daca dispar, in sfarsit mi se indeplinesc dorintele. Daca nu dispar, what do you know!? BONUS. Deci pentru mine este a win-win situation . Te pup, as always