Captivi ai unui înţeles univoc, tradiţional al lecturii, marcat de respectul datorat textelor şi interdicţia de a le modifica, uităm că nu doar cărţile „citite”, ci şi cele pe care le-am răsfoit, despre care am auzit vorbindu-se sau pe care le-am uitat fac parte din universul nostru interior. Iar a vorbi despre o carte înseamnă tocmai a vorbi despre reprezentările subiective prin care o reinventăm permanent. Cu exemple pe cât de delectabile, pe atât de ilustre, de la Montaigne sau Valery la Oscar Wilde, Pierre Bayard ne arată cum putem ieşi din situaţiile delicate în care ne pun mulţimea şi diversitatea cărţilor. Şi, mai ales, ne dovedeşte că este posibil sa întreţinem o conversaţie pasionantă în legatură cu o carte pe care nu am citit-o, inclusiv cu cineva care nu a citit-o la rândul lui.
De acelaşi autor
Cum se ameliorează operele ratate?
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply