Monografia încearcă să realizeze o legătură între evoluţia reformelor militare din trecut şi procesul de transformare a armatei române ce se desfăşoară astăzi, pornind de la principiul, atât de mult invocat şi discutat, că nu se poate construi nimic viabil dacă se ignoră trecutul. Desigur, relaţia trecut-prezent-viitor în construcţia militară, ca în oricare alt domeniu al activităţii umane, trebuie să fie analizată în mod dialectic, orice exagerare într-un sens sau altul fiind contraproductivă. A ignora experienţa generaţiilor trecute este tot atât de nociv ca a fi prizonierul acesteia. Este ceea ce am încercat în această lucrare, deoarece, după opinia noastră, reforma militară postdecembristă şi transformările viitoare, pentru a fi înţelese şi prefigurate într-un mod coerent şi dinamic, aveau nevoie, cu necesitate, de o privire istorică şi o analiză retrospectivă.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply