Apocalipsa memoriilor contopeşte trei „memorii“; primele sunt cele ale unui tânăr scriitor maghiar din anii ’70, care locuieşte pentru o vreme în Berlinul de Est, unde trăieşte într-un complicat triunghi amoros cu o mare actriţă şi cu un tânăr poet german, în paralel derulându-se şi firul a încă două straturi de „memorii“, unul dintre ele aparţinând eroului principal al romanului în roman − scriitorul german Thomas Thoenissen −, în cartea la care trudeşte scriitorul maghiar în pauzele aventurii berlineze, cel de-al doilea aparţinând tânărului scriitor din roman, ce descrie perioada copilăriei petrecute în Ungaria stalinistă, şi căruia „i se dă cuvântul“ doar când ceilalţi doi trebuie să-şi întrerupă aducerile-aminte. Materialul narativ extrem de bogat este exprimat mai ales prin ceea ce s-ar putea numi poetica trupului: toate întâmplările sunt dezvăluite în câte o atingere a trupurilor, începând de la cea mai mică tresărire a mâinilor până la contopirea trupurilor de acelaşi sex. Apocalipsa memoriilor este o carte erotică, relevând toate enigmele atingerilor umane, ale relaţiilor de toate genurile; la fel ca marile romane ale secolului trecut, oferă o lectură acaparatoare, fascinantă. Dar viziunea este a prezentului. De fapt, scriind povestea eroilor săi, torturată de istoria grotesc de crudă şi de viaţa lor interioară, Péter Nádas scrie enciclopedia sentimentalo-erotică a seco-lului XX. Este unul dintre cele mai mari romane, de o etică exemplară, ale ultimelor decenii.
Leave a Reply