Gheorghe Gheorghiu-Dej este, în amintirile lui Paul Sfetcu, un subiect observat în conjunctura de excepţie a anticamerei sale, în toate cele şase zile lucrătoare (de-atunci) ale săptămânii, timp de 13 ani. Loialitatea, onestitatea şi admiraţia povestitorului faţă de cel pe care l-a slujit cu credinţă sunt deasupra oricăror îndoieli de nesinceritate. Statornicia în ataşamentul faţă de idealurile sale comuniste este, în acest caz, un semn al autenticităţii. Propulsat, ca şi Gheorghiu-Dej, dintr-o lume sordidă, ce îndreptăţea puţine visuri şi speranţe, Paul Sfetcu a rămas, până la moarte, recunoscător împrejurărilor şi oamenilor ce l-au făcut să atingă nesperata demnitate a funcţiei sale.
Din perspectiva valorii şi veridicităţii documentului, amintirile şefului de cabinet al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej sunt şi vor fi o sursă documentară a cercetătorilor interesaţi de comunism şi un dar cu tâlcuri multe pentru iubitorii de întâmplări adevărate. Căci în reflecţia asupra prezentului, istoria îşi păstrează încă menirea, din vremea lui Dionis din Halicarnas, de „filozofie predicând prin exemple“.
Leave a Reply