Într-o lume pline de zgomote, bezmetică, în care fiecare alergă după foloase materiale, după faimă şi recunoaşteri derizorii, Patricia Lidia, tânăra cu suflet de copil, are răgaz să asculte tăcerile. Scopul ei este să pătrundă cu inima neînţelesurile la care mintea nu are acces. Tăceri în doi, tăceri în noi, este volumul de poezie în care orice om atins de fiorul iubirii, de crudă dezamăgire sau măcinat de misterul tăcerilor ăn dragoste, se va recunoaşte. Toţi am trăit sau vom trăi, mai devreme sau mai târziu, tăcerea ăn doi, tăcerea în noi, dar nu totţi avem harul Patriciei Lidia de a vorbi despre ea atât de sensibil şi emoţional, de a înşira cuvintele ca pe nişte pietre preţioase care să infrumuseţeze sufletul şi să-l să strălucească chiar şi atunci când totul în jur e…tăcere.
Nouria Nouri
Nu ştiu să mă port cu tine,
e prea târziu să te păstrez
sau să te pierd.
timpul meu e o fâstâceală aiuritoare,
nu ţi-am spus niciodată pe nume,
căci nu existăm cu adevărat,
eram doar o himeră amândoi,
cele mai frumoase poezii de dragoste
uitate de vreme.
Miercurea asta fără tine e doar o tinereţe tenace
care ne îmbătrânesc enorm,
nu ştiu ce să îţi spun,
dar nici nu tac,
deţi ar trebui,
mi-e teamă ca m-ai uitat…
Linişte!
Ascultă gândul gândului meu
cum numele-ţi cântă…
Îţi sărută visele pe nerăsuflate,
deşi ar trebuii să le savurez pe îndelete,
dar nu am răbdare,
vise din care nu fac parte
în care nu am ce căuta,
şi îmi promit,
vis după vis,
că te voi uita
înainte ca tu să bagi de seamă.
Leave a Reply