O carte de bucate neobişnuită, cu suficienta sare şi piper ca la două îmbucături să vă apuce râsul. Printre reţete neaoşe şi frantuzeşti, o rimă, un catren, o epigramă. Iar unele veţi afla că sunt chiar feluri de mâncare. Bucuraţi-vă de fanteziile dumneavoastră culinare cu zâmbetul pe buze şi urechea atentă la toate întorsăturile de frază. Ediţie completă pe 6 CD-uri.

Cum să nu faci greţoasă ciorba de miel?

Din cuprins: parjoale moldoveneşti, alivenci şi poale-n brâu, friptură de iepure, Oul lui Columb, Pilaf sub plapumă, batog, gâsca, vinul de Drăgăşani, ciuperci, broască, epigrame.

(Asculta un fragment)

Scriitorul a murit înainte de a vedea această carte apărută, – carte care este una de bucate, un pretext doar pentru spumoasele scrieri ale lui Păstorel, înrudit în spirit cu Anatole France şi Jules Lemaître, un analist de faimă al vinurilor cele mai nobile şi un autor în eternitate al dulce târgul Ieşilor.

De pildă, mâncând piftia de cocoş bătrân, trebuie să cunoşti starea lui Costache păzind cratiţele gata să dea în foc, moment în care autorul se trezeşte cântând:

Cic-a fost un moş

Ş-avea un cocoş

Nu cânta cocoşule

Sai de joacă moşule!

– Ce-i asta? mă întreabă Costache (Păstorel adică, n.n.).

– Un cânticel comic, zic, dintr-o comedie – vodevil, pe care am văzut-o în copilărie, cu circa jumătate de veac în urmă.

– Lumpatius vagabondus, preciză Costache. îmi amintesc şi eu. E vorba, pare-mi-se, e vorba de un ins care mănâncă lupul, lupul mănâncă vulpea şi

Vulpea lângă moş

Mâncă pe cocoş.

Raţă cu portocale în glazură de nucă

în timpul acestor intervenţii literare în care Păstorel este un as, prepararea piftiei de cocoş bătrân continuă cu toată precizia gastronomică:

,Aşadar, odată toaleta preliminară făcută, pui cocoşul la fiert. Apa trebuie să depăşească cu două-trei laturi de mână carnea din oală şi nu strică (dacă ai) şi un picior de viţel, partea de jos). Sărezi, spumuieşti bine zeama. Pui în oală două cepe întregi curăţate de coajă, nici un alt fel de zarzavat. Când se desprinde carnea de pe oase şi zama devine cleioasă, scoţi oala de la foc, strecori şi pui usturoi pisat… laşi să se închege şi garniseşti stratul de gelatină cu un rând de felii de ou răscopt. Mai pui zamă deasupra, tot cam de două degete, şi o laşi să prindă consistenţă. Peste stratul acesta pui carnea zdrenţuită (fără oase) şi o laşi să se prindă. Când o serveşti, o scoţi din formă, răsturnând-o pe o farfurie rotundă.”

– Gata? (întreabă Păstorel, n.n.)

– Bineînţeles, zicem noi, abia mai putând să nu ne întindem mâna şi să rupem o halcă din piftia de cocoş bătrân.

Aşa vom întâmpina anul ce vine, ridicând un pahar cu pelin sau un vin negru de busuioacă de Bohotin.