Fiţi fericiţi! Dincolo de aparenţa-i afabilă, există oare îndemn mai paradoxal, mai îngrozitor? El formulează un comandament căruia îţi este cu atât mai greu să i te sustragi cu cât nu are obiect. Cum să ştii dacă eşti fericit? Cine fixează norma? De ce trebuie să fii fericit, de ce ia această recomandare formă imperativă? Ce să răspunzi acelora care mărturisesc jalnic că nu reuşesc? […]
Nimic mai vag decât ideea de fericire, acest străvechi cuvânt prostituat, falsificat, într-atât de otrăvit, încât am vrea să-l excludem din limbă. Încă din Antichitate nu este altceva decât istoria sensurilor lui contradictorii şi succesive. […]
Prin datoria de a fi fericit înţeleg aşadar ideologia proprie celei de-a doua jumătăţi a secolului XX care evaluează totul din unghiul plăcerii şi al neplăcerii, constrângerea la euforie care îi acoperă de ruşine sau îi umple de nelinişte pe aceia care nu o acceptă.
De acelaşi autor
Tirania penitenţei. Eseu despre masochismul occidental
Leave a Reply