Par Lagerkvist – Baraba

De Alexandru Cristian

“pentru vigoarea artistică şi adânca originalitate cu care a căutat în creaţia sa răspunsul la veşnicele întrebări ale omenirii.”

 Istoria creștinismul este agitată. Plină de iubire și ură, de loialitate și trădare, de credință și de apostazie. Creștinismul este religia care își fundamentează trăirea pe ființarea Fiului lui Dumnezeu.

 Baraba (Recenzie Marius Ghilezan) a fost osândit la moarte. Un hoț nevrednic din marea cetate a Ierusalimului.

Împreună cu el a fost osândit un rabin evreu pe care unii îl adorau ca și pe Mesia. Hoțul nu știa puterea acestui rabin. Marea întrebare a lui Baraba a fost de ce Mesia s-a lăsat biciuit, pălmuit, umilit, scuipat și răstignit? Pentru iubirea de oameni răspundeau toți.

Nu va uita niciodată privirea mamei lui Iisus de pe Golgota. O privire care cuprindea toată deznădejdea lumii și aduna în ochi vinovăția veacurilor. Baraba nu crede că cel răstignit este Mesia. Nu-și poate imagina cum de acceptă umilințele. Nu pricepe sau nu vrea să înțeleagă.

O femeie simplă îi spunea lui Iisus care trecea pe drumul Ierusalimului;  nu vreau o minune, te priveam,  Doamne, doar trecând.  Atunci Iisus îi spune adevărata înțelepciune Iubirea. Iubiți-vă toți, acesta este îndemnul Domnului. Iisus a strigat în fața judecatei: Sloboziți-l pe Baraba și răstigniți-mă pe Mine.

Femeia simplă va fi osândită și va pieri în chip mucenicesc. Baraba răzbună moartea ei cu o crimă. Baraba nu poate iubi este singur, este singurătatea întrupată. Pentru el exită Împărăția Morții care este nimic.

Trăirea pentru Baraba a credinței este neliniștea cunoașterii;  dacă într-adevăr cel răstignit era Mesia, dar nu poate fi… nu se lăsa umilit. Iisus Nazarineanul Regele Iudeilor nu poate fi batjocura unor oameni simpli.

Închide ochii și vede întunericul de pe Golgota, atunci Iisus și-a dat sufletul.  Acel întuneric nu-l va uita toată viața sa, o umbră asupra Orașului Sfânt. Un tremur îl cuprinde și fuge din Ierusalim. Este prins și vândut ca sclav. În temniță încearcă să cunoască credința dar nu o poate simți. Sahak l-a învățat ce înseamnă sacrificiul suprem.

Moartea îl va găsi fără pereche, singur cum a trăit toată viața. A murit crucificat ca un creștin dar conștient că a slujit tiranului Romei. Nu mai există loc de remușcări, totul a trecut. Viața lui Baraba este exemplu de singurătate asumată și de respingere a iubirii.

Pär Lagerkvist a scris o capodoperă despre destinul celuilalt, cel condamnat odată cu Mântuitorul Iisus Hristos. A realizat oare  Baraba că el a fost ales să trăiască pentru a duce mărturie despre adevăratul Mesia. A acceptat vreodată Baraba că a fost salvat din dorința lui Iisus. Din puternica iubire a Mântuitorului s-a născut o viață care stă mărturie lipsei de credință.

Un roman despre celălalt și despre viața care rămâne după o condamnare la moarte. O viață irosită în întrebări fără răspunsuri.