150.00 – 119.00 Lei
Dacă punem o broască într-o oală cu apă care se încălzeşte încet pe foc, aceasta e în stare să se lase fiartă de vie. Dacă nu vom învăţa să reacţionăm activ în faţa modului radical în care ni se schimbă lumea, s-ar putea s-o păţim şi noi la fel… Nu suntem obligaţi să mergem cu spatele spre viitor, împleticindu-ne şi aruncând priviri pline de regrete către felul în care erau odată lucrurile – acum ne putem întoarce şi înfrunta direct realitatea schimbată. În fond, este o postură mult mai sigură pentru cel ce vrea sa meargă înainte. Schimbarea discontinuă necesită o gândire discontinuă. Dacă noua ordine a lucrurilor este diferită de cea veche, şi nu doar o îmbunătăţire a ei, atunci este necesar să reconsiderăm totul într-o maniera nouă… Gândirea cu susul în jos nu schimbă nimic altceva decât modul nostru de a gândi, dar acest lucru poate însemna totul, fiindcă ne ajută să descoperim noi energii. Gândirea cu susul în jos ne provoacă… – să luam în seamă improbabilul; – să-i privim cu alţi ochi pe angajaţii organizaţiilor noastre; – să ne socotim altfel programul „normal” de muncă; – să gândim altfel despre căsnicii sau despre contractele noastre de muncă; – să alegem să recompensam unii experţi, cum ar fi dentiştii, pentru ca nu-şi exercită talentele; – să ne închipuim, în locul programei naţionale de învăţământ, o programă individuală pentru fiecare elev în parte; – să ne mirăm de ce-ar trebui ca fiecare să aibă numai o singură carieră în viaţă; – sa ne întrebăm de ce asistenţii trebuie să fie întotdeauna mai tineri decât coordonatorii sau superiorii lor; – să observăm ca nu peste mult timp vom avea mai mulţi oameni care lucrează în afara organizaţiilor decât în ele. Cartea Epoca Tratiunii a lui Charles Handy ia in discuţie câteva dintre aceste idei, aşa cum apar ele în siajul schimbărilor stârnite de noile discontinuităţi din domeniul muncii.
Povestea din Elefantul şi puricele începe în 1981, când Charles Handy s-a hotărât să renunţe la cariera sigură, dar nemulţumitoare dintr-o mare corporaţie – elefantul – şi să înceapă o existenţă mai riscantă, dar poate mai bogată, ca independent – devenind un purice. „M-am gândit că profeţiile nu mai erau de-ajuns. Trebuia să pun în practică ceea ce predicam, să aflu pe pielea mea cum ar fi să părăsesc adăpostul organizaţiei şi să mă descurc pe cont propriu. Să devin adică ceea ce numeam eu însumi un purice, să ies din lumea elefanţilor, adică a marilor organizaţii care au fost stâlpii societăţii secolului XX.
Pentru Handy, Pelerina goală este simbolul celui mai apăsător dintre paradoxurile vremurilor noastre. Nimeni n-a fost sortit să fie o pelerină goală, adică un număr fără nume pe un stat de plată, ocupant anonim al unui post, materia primă a economiei sau sociologiei, o statistică în vreun raport guvernamental. Dacă acesta este preţul pe careîil avem de plătit, atunci progresul economic nu-i decât o promisiune goalî. Viaţa ar trebui să însemne mai mult decât să fii o rotiţă undeva în marea maşinărie a altcuiva, o maşinărie ce se duce hurducâind Dumnezeu ştie unde.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply