Dan Romaşcanu a realizat un interviu pe Filme-carti.ro cu Octavian Soviany, autor a două cărţi de succes apărute la Editura Cartea Românească: ”Viața lui Kostas Venetis” și ”Arhivele de la Monte Negro”.
Ați scris până acum poezie, critică, teatru, proză în diverse formule. De unde această necesitate de a vă exprima în genuri diferite? Diferite fațete ale personalității dumneavoastră sau etape în evoluția personală și artistică?
Da, am scris cam de toate, deși multă vreme am crezut că voi scrie doar poezie. Critică am început să scriu pe timpul când făceam parte din redacția revistei Echinox. Acolo toată lumea făcea recenzii și cronici. Apoi am perseverat, dar fără prea multă convigere. Nu m-am luat niciodată foarte în serios în calitate de critic și cred și acum că nu critica reprezintă partea cea mai rezistentă a scrisului meu. De teatru m-am apucat prin anii 80. Eram adâncit în lectura lui Platon. Și așa mi-a venit ideea să scriu o piesă intitulată Strălucirea și suferințele filosofilor. Îmi dădeam seama că există lucruri care nu pot fi exprimate prin poezie și pentru care teatrul ar putea fi o modalitate de expresie mai potrivită. Cât despre proză, la aceasta am ajuns mai degrabă întâmplător… Când am început Arhivele de la Monte Negro eram convins că scriu poezie. Nora Iuga, căreia i-am citit primele pagini, mi-a atras atenția că din aceste texte ar putea ieși un roman. Și tot Nora mi l-a dăruit pe Kostas Venetis, descoperindu-i întâmplător numele într-un cimitir berlinez.
”Viața lui Kostas Venetis” și ”Arhivele de la Monte Negro” sunt prezentate ca două parți ale unei trilogii, dar sunt cărți foarte diferite ca stil, aproape că nu au nimic comun decât numele personajului Kostas Venetis și încă nu sunt sigur, după citirea celor două cărți, că este vorba despre același personaj. Este această diferență intenționată? Va fi a treia carte radical diferită sau trebuie să așteptăm și să o citim pentru a vedea cum se leagă împreună lucrurile?
Ce rost are să scrii două romane la fel ? În Arhive textul e rupt în secvențe, are ceva din configurația unui labirint, ceea ce cred că se potrivește cu o carte a cărei temă este, în cele in urmă, Mântuirea. Sau, dacă vreți. regăsirea lui Dumnezeu. În Viața lui Kostas textul curgea prea linear, prea coerent… și asta mă enerva. Și atunci mi-a venit ideea să introduc acele povești rostite de personaje. Iar a treia parte a trilogiei sau va fi și ea radical diferită sau… nu va fi.
interviul întreg pe Filme cărţi
Leave a Reply