Lectura unei cărţi dă naştere unui spaţiu interior şi eliberează cititorul de conjuncturile realităţii, dar «lectura» vie a teatrului se poate naşte numai în spaţiul deplin al spectacolului. Un spaţiu teatral nu se lasă contemplat de la distanţă, ca o galerie de tablouri sau ca o instalaţie. El poate fi înţeles doar prin prezenţa celui care-şi doreşte să-i afle tainele. Într-o înregistrare video, spaţiul unui spectacol e un surogat vizual, pentru că – oricât de fidelă ar fi imaginea surprinsă de cameră – îi lipsesc ecourile, freamătul, schimbul de energii între scenă şi sală, între actor şi spectator. Spaţiul teatral, pentru a fi pătruns, trebuie trăit.
Leave a Reply