În centrul cărţilor lui Octavian Paler nu se află nici sfântul, nici bruta absolută, nici supraomul nietzschean, ci tocmai omul obişnuit, sumă de calităţi şi defecte, patimi şi slăbiciuni, îndoieli şi angoase. Oricine se poate aşadar proiecta sau regăsi în paginile acestui roman. Fiindcă pe peron nu este El, eroul exemplar ieşit din seria biologică. Pe peron suntem noi. Gravitate fără morgă; asumare şi autoangajare; mize înalte şi blestematele probleme insolubile ale individului şi ale comunităţii; sensibilitate şi conştiinţă; anxietate şi aspiraţie către echilibru; fragilitatea eului şi, ca formă de apărare, proiectarea într-un câmp anistoric al valorilor tari; o ideaţie atât de bogată şi de vie, cuprinsă în tipare de „inviolabilitate“ sintactică.
Leave a Reply