– interviu cu Oana Stoica Mujea, tânără scriitoare de fantasy, foarte activă în spaţiul virtual şi nu numai-
-Cum e să creezi Elfi?
– E bine să te detaşezi de lume. Te mai detaşezi de ce se întâmplă în ţara asta.
– Cum lucrezi deobicei?
– De obicei, am o canapea pe care stau. Îmi iau laptopul în braţe şi lucrez. Am câteva agende. Dacă scriu fantasy fac hărţi, scriu numele personajelor, caracteristicile lor.
– Te aşezi direct la scris sau te gândeşti înainte?
– Mă aşez direct la scris. La computer. Scot la imprimantă, tai şi corectez.
– Elfii din politică nu-ţi plac.
– Majoritatea elfilor mei sunt din politică, dar prea puţină lume se prinde.
– Te ajută netul la promovarea cărţilor?
– Da, dar trebuie să fii foarte, foarte activ.
– Cât timp îţi ia pe net socializarea?
– Cam 2-3 ore.
– Ai simţit în vânzări influenţa netului? Cei din generaţia a doua sau a treia susţin că netul nu vinde.
– Nu e adevărat. Am avut cititori care au venit la mine şi-mi spuneau că mă cunosc de pe net. Erau trecuţi de o anumită vârstă. De 60 de ani. Am rămas uimită.
– În afară de facebook, twitter ce foloseşti?
– Recunosc nu sunt o pasionată de twitter. Blogul….blogul meu personal.
– Ce ai recomanda altor tineri ca să aibă succes?
– Eu aş recomanda să scrie ce simt, dar să se muleze pe gustul publicului. Noi avem o foarte mare problemă. Vorbeam cu Bogdan Teodorescu… Toţi vor să ia Nobelul, nimeni nu vrea să pornească de jos. Nu ştim să ne mulăm pe gustul publicului.
– Ce ai citit de mică?
– Am început cu Pinochio şi apoi am continuat cu romane de dragoste, oarecum clasice. Mama mi le băga pe gât.
– De plăcere?
– Muşchetarii, bineinţeles, toată seria lui Dumas.
– Când ai scris prima dată?
– În clasa a V-a. M-am oprit când am intrat la liceu. La 16 ani, am început din nou, dar cu poezie. Mi-a fost furată agenda cu poezii, aşa cum mi-a fost furată şi inspiraţia, pentru totdeauna am impresia, pentru că de atunci nu mai pot scrie poezie. În anul trei de facultate m-am pus pe scris…
– Şi ai publicat vreo patru…
– Mai multe. Au mai apărut şi la alte edituri. Şarama la Eminescu… Din punctul meu de vedere e cea mai bună carte de a mea fantasy.
– Care este relaţia ta cu cititorii?
– Orice mă întreabă le spun.
– Mai dai bani pe cărţi?
– Da, sigur.
– Între un Liiceanu şi Loriga ce ai prefera?
– Liiceanu, niciodată. Mulţumesc, dar nu!
Leave a Reply